Italienii îşi aleg, duminică, cel de-al 70-lea guvern în cei 76 de ani de la înfiinţarea Republicii, în 1946, iar sondaje recente preconizează o victorie importantă a unei coaliţii a dreptei şi extremei drepte, dominată de partidul Fratelli d’Italia, al Giorgiei Meloni, care ar putea să devină prima femeie şefă a guvernului de la Roma.
Giorgia Meloni este creditată ca favorită în sondaje, de la 4% cât avea în 2018, a ajuns la 25%. Din coaliţia de dreapta-extremă dreapta, creditată cu 50% din intenţiile de vot, mai fac parte Liga lui Matteo Salvini şi Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, şi mizează pe majorităţi solide atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.
Coaliţia de centru-stânga, dominată de Partidul Democrat (PD), creditată cu 30% din intenţiile de vot, riscă să ajungă în opoziţie, după ce a refuzat să se alieze cu M5S.
Giorgia Meloni, în vârstă de 45 de ani, avea doar 15 ani, în 1992, când a intrat în Mişcarea Socială Italiană (MSI), un partid neofascist, moştenitor al lui Mussolini. În 2008, la vârsta de 31 de ani, ea a devenit cel mai tânăr ministru italian al Tineretului şi Sportului, în Guvernul Berlusconi. În 2012, a înfiinţat Fratelli d’Italia şi a preluat retorica şi poziţiile populiste ale M5S şi Alianţei Naţionale, fostul partener de dreapta al lui Silvio Berlusconi. Favorită în sondaje, ea a declarat, pe ultima sută de metri a campaniei electorale, că este ”pregătită să guverneze”.
În Italia, postul de premier revine de obicei partidului din coaliţie care obţine cele mai multe voturi. Partidul Giorgiei Meloni le depăşeşte pe celelalte în intenţiile de vot.
Giorgia Meloni este împotriva UE şi NATO, dar a promis că va sta cu ochii pe ele. La fel ca alţi lideri populişti europeni, ea exploatează criza scumpirii nivelului de trai, îmbătrânirea populaţiei, oboseala din cauza pandemiei Covid-19, migraţia şi incertitudinile economice. Ea promite să redea puterea poporului şi nu elitei, să securizeze frontierele şi să relanseze economia printr-o reducere a impozitelor şi reglementărilor.
Meloni vrea să renegocieze cu UE uriaşul plan de relansare post-Covid, să modifice Constituţia în vederea alegerii preşedintelui italian cu sufragiu universal şi să oprească migraţia musulmană printr-o blocadă navală a Libiei.
Programul său, care are la bază pretinse valori culturale ale familiei italiene ”tradiţionale”, anunţă un recul al drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT). Ea a atacat un popular serial de desene animate pentru copii, Peppa Pig, şi vrea să cenzureze episoadele în care apar cupluri homosexuale.
Aceste politici, dar şi apropierea sa faţă de Marine Le Pen din Franţa şi Viktor Orban din Ungaria, semnalează o derivă către dreapta, care îngrijorează numeroşi observatori. Rămâne de văzut dacă puternicii săi parteneri de dreapta, Matteo Salvini şi Silvio Berlusconi, o vor susţine mult timp ca premier. Ei nu-i împărtăşesc vederile economice libertariene şi perspectivele culturale tradiţionaliste, iar diferenţele dintre ei sunt importante.
Comment here